Mai in fiecare zi citeam ziarul "Adevarul de seara". Am păstrat două articole pe care vreau să le pun şi aici. Sunt scrise de Sabin Orcan.

Birocraţia, boală grea

---------

"Nu cred că există cineva in ţărişoara noastră care să nu fii avut parte, de-a lungul vremii, de nesimţirea funcţionarului public.

Toti ne-am lovit, la un moment dat, de obrazul gros al contopistuluide la primarie, fisv sau politie. Asta in cazul incare nu ni s-a inchis ghiseul in nas.

Toti am intalnit birocrati cu manecute, pentru care munca întâlnit birocraţi cu mânecuţe, pentru care munca înseamnă să frece trei hârtii de colo-colo şi care se irită dacă-i întrerupi, fie şi pentru o secundă, din ritualul lor cotidian.

Toţi am intrat, măcar o data, într-o instituţieîn care vizitatorii sunt trataţi ca nişte vite, iar cererilelor ca niştechestiuni atât de mărunte încât nici nu merită efortul sâ deschidă gura.

Toţi am trăit senzaţia kafkiană că funcţionarul public este stăpânul, iar noi, cetăţenii de rând, sclavii lui.

Nu mai vorbesc de şpaga care ni se cere la orice colţ de stradă. Dacă ajungi s-o dai, intri deja în altă categorie. Devii un privilegiat care obţine peste rând o reyolvare la o problemă de nereyolvat pentru ceilalţi. Asta dacă nu cumva pici în mijlocul unui flagrant. Culmea e că atitudinea asta bolnavă s-a întins, ca râia, şi asupra organiyaţiilor private. Duceţi-vă să platiţi cablul, curentul sau telefonul şi o să vă convingeţi singuri.

Şi-atunci mă întreb dacă boala nu e a statului, de fapt, ci a noastră."--------

Autostrăzile, o problemă rezolvată

De ce nu-mi mai fac griji pentru infrastructura româneasca

-------------

"Pentru a traversa ţara, şoferii navighează pe drumuri înguste care ocolesc Carpţii şi trec prin mii de sate, concurând cu căruţe trase de cai, biciclişti şi chiar turme de oi sau vaci". Nu, nu citez dintr-un jurnal de călătorie scris de vreun străinrătăcit prin ţara lui Dracula. Aşa sună ultimul comentariu al agenţiei Reuters despre starea infrastructurii româneşti.
Un text deloc măgulitor pentru europenii care ne dăm că suntem de când lumea. Şi cu atât mai actual cu cât vine în plină campanie electorală când politicienii au gura plină de promisiuni. Până una-alta, realitatea rămâne cum o ştim.
Forumul Economic Mondial ne clasează pe un ruşinos loc 126 (din 134!) în privinţa calităţii drumurilor. În total, avem doar 270 de kilometri de autostradă, cea mai mare parte moştenita de la Nea Nicu. De construit, ce să mai vorbim? Construim cu viteya specific românească. Adică vreo doi kilometri şi ceva pe an, ca in cazulautostrăyii Transilvania.
Ce n-au aflat colegii de la Reuters e că problema s-a şi reyolvat. Oricine ar veni la putere, dupa alegerile de duminică, o să asfalteze ca Făt-Frumos într-un mandat cât alţii în cinci. Iar ca bonus, vom mai avea trenuri de mare viteză, canal Dunăre-Bucureşti, ba chiar şi un om pe Lună. Că şi asta tot transport se cheamă, nu? "---------

Alte articole de Sabin Orcan, favoritul meu de articole care ating perfect situatia din România!!!

A trecut mult timp de cand nu am scris dar in ultimul timp am fost in actiune de ziua pana seara.

De cand nu am scris intre lucruri care faceam era sa merg la targ de joburi si sa imi fac unele contacte. Chestia este ca daca ai si cetatenie romana merge mai usor altfel nu prea.
Asa ca m-am intors temporar acasa sa rezolv unele chestii.

Las acum astea si putin despre altele.

Am fost in vizita la Consulatul Onorific al Suediei care se afla in City Business Center in Piata 700 in Timisoara.

Timisoara, inainte de Craciun e fantastic. Cateva poze luate de Mos Nicolae!
Uitasem de batul de Mos Nicolae!

O imagine trista a fabricii de ciocolata Kandia langa care am copilarit:

Criza se vede bine si in Romania, am fost in complexe comerciale si multe magazine sunt inchise, apoi multe localuri comerciale sunt inchise.
Am gasit si eu un ziar gratis, "Adevarul de seara", si nu trecea zi cand nu se scria despre disponibilzari, somaj tehnic, fabrici inchise.
Una din macarile mele preferate in ultima perioada! Mici cu Timisoreana!!!

Cam atat acum!
Era sa uit, uitasem si de saloane!!!! Ce bune sunt!!!

Saloane!

Am gasit o cafenea cu access wireless si e placut aici.

Si acum niste stiri care nici nu stiu unde sa incep.

Ultima activitate a fost un targ de joburi unde am lasat un CV si mai trebuie sa las la niste firme dar posturile sunt la Bucuresti, din pacate.

Am fost la Caransebes in weekend care este mult mai curat ca Timisoara dar si putin mai rece. M-am simtit foarte bine acolo.

Inapoi in Timisoara...inapoi la claxonare, masini parcate ca in codru...

Am fost la Jysk in Calea Sagului, putin dezamagita de magazin, nu am gasit marfa ce este in Swe, o plapuma usoara. Dar aventura a fost drumul pana acolo. Sunt microbuze mici care tranporta persoane gratis pana acolo, la Real dar si Jysk este acolo. Ei, am luat si eu unul dar am stat cu inima in gat pana am ajuns pentru ca soferul cred ca avea ganduri de sinucidere in stilul in care a condus, ca la concurs pe sosea si in curbe...asa ca mai toti in microbuz nu spuneau altceva decat sa ajungem intregi.

Inca o chestie observata...oameni in toata firea se inghesuie ca si copii mici la urcarea in autobuz, si asta pentru ca sa ocupe un loc de stat jos. Problema autobuzelor care circula in jurul orei cand lumea merge acasa este rabdare, rabdare, rabdare pentru a sta la cozile imense.

Am primit intrebarea cum mi se pare Romania dupa saptamanile cat am stat aici. Trebuie sa spun ca o zi e buna una rea.

Printre chestii mai rele si unele care ma deranjeaza (unele rau de tot):

- parcarea masinilor pe trotoare, trecerea de pietoni...in una din zile am sa fac poza la toate masinile parcate in drum pentru ca vreau sa vad cate pot fii intr-o zi.

- comportamentul vanzatorilor (nu toti dar 95%) fata de clienti. Desii o poveste veche nu pot sa nu ma descarc putin pe fenomenul asta. O nesimtire si lipsa totala de respect fata de client nu cred ca se gaseste in lumea larga. Si de aici...o idee de afacere...Cursuri de comportament. Inca o data spun nu toti fac asa, sunt si care m-au uimit prin ambilitate si serviabilitate.

- comportament de la servicii publice si cei care ofera informatii. Pentru a primii informatii in unele cazuri este o activitate de detectiv. De multe ori pentru a primii informatii trebuie sa o scoti cu clestele. Un exemplu: Am fost la autogara sa intreb de autobuz spre Caransebes. Raspunsul scurt si acru: Nu avem. Dar mai mult sa ajute pe cineva e probabil prea mult de cerut. Am descoperit o alta autogara unde informatiile despre plecari sosiri , orele sunt precare.

O chestie acum cand scriu, destul de multe astfel de informatii, ore de plecare sosire la mijloace colective sunt cam relative...cand vine, vine

Sunt si lucruri bune:
- atmosfera - mereu de schimbare, mereu se intimpla ceva, si asa cum scria Eliza intr-o continua dezvoltare si schimbare
- oamenii se implica, discuta.

Alt subiect, mancarea.
Nu gasesc produse integrale cu adevarat. Painea scrie integrala dar la ingrediente tot faina alba i e in ea. Paste, spaghetii si alte feluri nu am gasit integrale decat 2 feluri in zecile de magazine unde am intrat.

Dulciuri cat cuprinde. Cofetarii cat vezi cu ochii, chiar ma gandeam ca daca va continua asa vor fii multe cazuri de diabet pe aici. Prajiturile sunt bune, bune dar sunt deja prea multe.

Inchei de data asta prin idea ca cel care poate rezolva problema parcarilor de masini in Timisoara e demn de premiul Nobel.

Nu am mai scris de mult. Ce mai fac acum este sa astept o traducere, care pana la urma a durat o saptamana...si mai merg prin oras si sa aflu cat mai multe.
Ce am observat este multe magazine inchise, locale de inchiriat, afise cu "de vinzare" pe multe case si alte spatii.
Trafic enorm, masini parcate hmmm...pe unde se poate desii trebuie sa spun ca se pun un fel de stopuri (ceva semne cimentate) sa mai opreasca fenomenul asta.
Acum afise prin oras cu toti deputatii de alegeri...
Am sa incerc sa ma cuplez cu laptopul si cand reusesc o sa scriu mai mult...

Am primit CNP si acum am drept de sedere in Romania. Am lasat la tradus niste acte, nu e prea usor sa gasesti traducator autorizat de suedeza pe aici...
In rest am umblat si m-am interesat ce se poate face pe aici, dar si aici criza financiara se simte din plin.
Vremea e frumoasa, destul de cald, si am inceput sa ma descurc cu autobuze, tramvaie, firobuze.
Nu prea multe de data asta...Numai bine la toti

Sa nu uit..imi place enorm sa ma uit la stirile romanesti...

Nu am mai scris de mult fiindca am avut mult de facut si de alergat. Am fost la Fortele de munca unde m-am inscris dar trebuie ca imi fac rost de cod numeric personal romanesc ceea ce se face la Oficiul de imigrari.
Poate culmea ironiei dar acum sunt imigrant in Romania...
Pentru asta a trebuit sa procur diferite acte care va trebui sa le depun la un dosar.
Deocamdata a mers mai simplu decat am crezut dar sa vedem ce urmeaza.
La Fortele de munca a mers bine a doua oara dar prima zi a fost niste ture de la o camera la alta, dar ma gandesc ca totul este destul de nou, desii am aflat ca si altii au facut ca si mine asa ca e pozitiv.
Am cumparat un abonament lunar pe toate liniile de transport si mi-a prins foarte bine pana acuma.

Am aflat de o pagina webb cu farse care se fac si sincer am ras si m-am mirat tare de necunostintele despre unele cuvinte --- radiozu ---

Cam atat acum...mai revin.

Am inceput sa ma orientez putin, am cumparat abonamnet pe mijloacele de transport, am fost pe la banci-doar informativ, si am cumparat cartela de telefon - 0756 491654 (orange). Am inceput sa iau contact cu prietenii si am fost prin oras. Imi place si iubesc Timisoara asa ca deocamdata totul mi se pare bine.
Masinile sunt multe si traficul este enorm, mai ales dimineata si seara.
Probleme am cu laptopul, nu ma pot cupla de unde stau si abonamente de wireless costa 10 euro pe luna, ceea ce e ok dar abonamnetul este pe 12 luni si pentru ca nu stiu cum va fii nu vreau sa cumpar inca, asa ca scriu de pe unde pot.
O chestie deranjanta este din cat am aflat ca de fiecare data cand scoti bani la aparat costa mai mult de 4 euro - de fiecare data!!!!!
Trotoarele (unele dar multe) sunt cu gropi, noroi si trebuie mereu ocolite. Stiam asta dar totusi ma gandeam ca se repara totul mai repede desii pe unde ma uit sunt multe locuri unde se lucreaza din plin.
Multe cladiri noi si daca ceva se face in Timisoara - se construeste - din plin....
Cam asta deocamdata.

PS. Am mancat amandina - oi oi ce buuun!!!!